Posted on 14 February 2006 by CrinutzGirl
Iubirea - latura esentiala a personalitatii
Ce e
omul? "O trestie ganditoare?" - probabil, dar nu in totalitate. O creatie
absurda? - posibil, dar nu in general. Praf si pulbere? - adevarat, dar nu
suficient. O
iluzie? Nici pe departe, caci singura realitate e ca omul exista.
Iar aceasta
fiinta complexa si superioara tuturor celorlalte forme de viata,
indiferent de mijloace, stare sociala, nationalitate, cultura, mentalitate,
se gaseste
intr-o perpetua cautare, neobosita fuga, necontenita cercetare a lumii sau
a spiritului.
Toate aspiratiile sale pentru bani, faima, cariera, se contopesc in
fluidul etern al visului
suprem al omenirii, acela de a gasi fericirea. Personalitatea umana
tanjeste dupa acest
sentiment. In aceasta "zadarnicie universala" care este viata noastra,
omul stie ca doar
fericirea il poate salva de la disparitie pentru ca suntem fericiti in
masura in care iubim.
Iubirea -
sursa de cunoastere - de acord, dar as completa ca este o sursa relativa,
caci in iubire totul este transfigurat, iar optica celor ce iubesc este
deformatoare, in
sensul pozitiv al cuvantului.
Iubirea -
sursa de autocunoastere - intr-adevar. O constiinta isi revela adevarata
fata decat daca se gaseste fata in fata cu alta constiinta, iar un suflet
nu tinde spre
perfectiune decat daca este atins de aripa divina, imaculata si pura a
sufletului pe care il
iubeste. Ca autocunoastere, iubirea ne impulsioneaza sa ne cizelam, sa ne
analizam,
indreptandu-ne defectele, impulsurile. Iubirea ne modeleaza, ne poarta cu
sine, ne conduce
spre necunoscut, ne insufla curaj, ne transforma, apoi ne readuce acolo de
unde am plecat,
dar total metamorfozati.
Iubirea -
sursa de fericire - nimic mai adevarat.
Regret
exprimarea tautologica, dar eu iubesc iubirea, caci ea ofera totul si nu cere
nimic in schimb. Si, de asemenea, il iubesc pe cel ce ma iubeste, dar nu
acesta e motivul
dragostei mele. Eu sunt indragostita de sufletul si chipul lui, de
intreaga sa fiinta, si,
dupa ce l-am cunoscut, chiar daca iubirea mea nu ar fi reciproca, nu ar
scadea din
intensitate.
Fiind neant,
am fost creati din iubire, si, in toate zilele vietii noastre nu ne
dorim altceva. Iubirea ne face oameni, in deplinul sens al cuvantului: ea
este Darul Minunat
prin excelenta pe care l-am primit de la Cel de Sus. Un om capabil de
iubire este cel mai
aproape de fericire. Atunci cand iubirea intra in viata noastra, necazul,
tristetea,
dezamagirea fug si dispar din fata ei. Iubirea confera individului
stabilitate, implinire
interioara, liniste, echilibru, si mai presus de orice, sentimentul ca
este intreg, complet,
total: tu impreuna cu cel pe care il iubesti. Iubirea iti da aripi si pe
aripile ei poti
cutreiera intreaga lume, ba mai mult, intregul univers.
Pelegrinarea
noastra pe pamant este o suflare de vant, "o secunda suspendata" intre
nasterea si stingerea vietii, iar omul nu este decat un fir de praf, in
acest circuit,
iubirea este farama de vesnicie de care avem atata nevoie. Un om care a
iubit a dat vietii
sale un sens.
Pentru cateva
clipe de iubire totala care sa te smulga de pe traiectoria normala si
sa te conduca in nori, merita sa fii in viata.
Mai important
decat a primi iubirea este disponibilitatea de a darui: sa invatam de
la Soare care raspandeste caldura, de la plante care ne dau oxigen, de la
Dumnezeu care ne
iubeste pe toti in mod egal.
Iubirea aduce
omului fericirea, iar fara aceasta fiinta umana e acra, fada,
posomorata, irascibila, trista. Simte ca ceva ii lipseste.
In toata
viata noastra sa cautam iubirea, dar sa nu subestimam puterea mintii, caci
avem mare nevoie si de ea. Sa avem grija pe cine iubim si cui ii oferim
inima noastra, sa
manifestam selectivitate in relatiile umane, dar nu neincredere, prudenta,
dar nu egoism.
Sa nu ne fie
frica sa zburam, chiar daca ne vom prabusi. Ramanem cu amintirea
peisajului, iar ea va dainui vesnic in inima noastra.
Omul se
dezvolta pe plan fizic (legile naturale, biologice, instinctele), dar si in
plan metafizic (cultura, morala, principii). Al. Paleologul spunea ca
numai oamenii culti
iubesc, restul se imperecheaza. Va invit sa nu zambiti depreciativ, nici
sa fiti ironici, ci
sa incercati sa iubiti cu adevarat.
Nu uitati ca
iubirea este premisa fericirii, dar premisa iubirii este respectarea
dreptului la libertate a celui de langa tine.
Se zice ca
adevarata fericire nu consta in atingerea, ci in cautarea ei. Se poate.
Important e sa nu abandonam niciodata lupta!